Către jumătatea secolului al V-lea, în Cartagina trăia o fecioară, creştină de neam nobil, pe numele ei Iulia. Dar nenorocirea a lovit oraşul ei, care a fost cucerit de păgâni, astfel încât Iulia a căzut în sclavie. Stăpânul care a cumpărat-o era încântat de virtuţile ei. Puţinul timp rămas printre obligaţiile ei de sclavă, şi-l petrecea în rugăciune şi în lectura dumnezeieştii învăţături. Dar într-o zi, stăpânul ei a plecat într-o călătorie cu toată casa lui spre Galia (actuala Franţă). Ajunşi în Corsica, a aruncat ancora, acolo fiind o sărbătoare păgână. Dar Iulia nu a vrut să ia parte la acea serbare. Guvernatorul insulei a întrebat cine este femeia care îndrăzneşte să insulte pe idolii lui. Stăpânul ei i-a răspuns că este creştină, că nu o poate determina să participe şi, având în rest o purtare perfectă, nu ştie în ce fel ar putea-o pedepsi. Atunci guvernatorul i-a propus un schimb, prin care ar urma să-i dea patru sclave în locul Iuliei. Dar stăpânul ei a declinat oferta, spunând că nici patru sclave nu ar putea face mai bine munca pe care o făcea Iulia şi nu l-ar putea servi cu mai multă tragere de inimă. Văzând acest lucru, gruvernatorul i-a spus Iuliei că este gata să plătească preţul răscumpărării ei dacă va jertfi idolilor. Iulia a refuzat, spunând că are exact atâta libertate cât să poată să Îl servească pe adevăratul ei stăpân, Isus Cristos. Atunci guvernatorul, într-un acces de furie, a poruncit să-i fie zdrobită faţa, să i se smulgă părul din cap, după care să fie omorâtă pe cruce, precum “zeul” ei. Astfel, Iulia a luat cununa muceniciei, găsind nu libertatea oamenilor, ci adevărata libertate.
Sfântă Iulia, roagă-te pentru noi !
Regnabit 