Umilitatea nasterii Domnului


Exista ceva socant in circumstantele Nasterii Domnului nostru. Absolut socant. Imparatul Imparartilor, Acela la numele Caruia tot genunchiul se pleaca, nu a ales sa se nasca intr-un palat. Nici macar intr-o casa obisnuita. Nici chiar intr-o casa saracacioasa. “Pestera” este mult spus si oarecum inadecvat. Pesterile sunt frumoase, au stalactite si stalagmite si in ele susura apa. Nu, nimic din toate aceastea. El s-a nascut intr-un fel de fundatura a pamantului. O gaura. Sau cum se numesc asemenea accidente de relief denumite pompos “grote”. S-a nascut in ceva-care-nu-are-nume-adecvat. Ne spune Evanghelistul ca, pentru Sfanta Familie, nu s-a gasit un loc in hotelurile din Viflaimul Iudeii.

Dar partea inca si mai si din toata tarasenia este ca El s-a nascut in…iesle. Primul lucru pe care trebuie sa il faca, dupa nastere, medicul sau moasa care asista (El nu a beneficiat de nastere asistata), imediat dupa taierea cordonului ombilical, este asezarea pruncului pe o masa calda. Caldura este esentiala pentru un nou-nascut. Ei bine, caldura necesara a fost data de doua animale. Nici macar niste animale de soi, stiu eu, vreun cal. Ori macar o oaie. Nu. A fost vorba de doua vite: un bou si un magar.

Sa recapitulam. Lumina Lumii s-a aprins intr-o vagauna fara nume a pamantului. Rasaritul Cel De Sus a prins a straluci intr-una din noptile cele mai lungi din an. Cel care trimite Sfantul Spirit a primit caldura vitala de la doua vite. Preasfanta Mama a Soarelui Dreptatii, precum si Dreptul Iosif au fost tratati cu refuz de hotelierii Betleemului, unde stramosul lor David fusese rege. Au plecat unde au vazut cu ochii. Anume, au vazut o vagauna. Cu iesle in dotare.

Nu, aici nu e vorba de simpla smerenie a lui Dumnezeu. E prea tare chestia. Ar fi fost simpla smerenie a lui Dumnezeu nasterea intr-un bordei cu pamant pe jos. Dar sa existe macar un pat normal. Un lighean cu apa calda. O baba priceputa cu atributii de medic obstetrician. Ei bine, nu. Vagauna, ieslea, boul si magarul au format spatiul de joc, decorul si publicul piesei “Alba Sanctissima Nox”.

Era pe undeva un topic cu humorul lui Dumnezeu. Eu cred ca toate astea, de acuma, tin de humorul lui Dumnezeu. Cred ca a vrut sa ne arate ce impresie are fata de toata goana noastra dupa case aratoase, mobila faina, confort termic, etc. “Ceea ce voi numiti “avere” este carpa lepadata”, cam asta cred ca e mesajul. Prin circumstantele Nasterii Mantuitorului, Dumnezeu a luat in ras materialismul nostru cel de toate zilele.

Advertisements
This entry was posted in credinţă, morală and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s