A treia eroare pe care o întâlnesc de multe ori şi este, poate, cu cele mai serioase consecinţe pentru suflet, este a considera că porunca iubirii este altceva decât Decalogul. Or, adevărul este că porunca aceasta este ascunsă chiar în Decalog şi nu în altă parte. Când spunem “porunca a 11-a” folosim o figură de stil, poate că mai potrivit ar fi să-i spunem “porunca fundamentală” sau “încununarea poruncilor”. Când Domnul nostru a spus: “Poruncă nouă vă dau vouă”, el s-a referit la un nou enunţ şi nu la un nou imperativ, încât ceea ce era până atunci ascuns şi implicit a devenit manifest şi explicit. Acest lucru s-a petrecut din cauză că oamenii ajunseseră să respecte Cele Zece Porunci numai în forma lor sau în aspectele cele mai exterioare, încât Cristos nu a dat o altă poruncă, ci a clarificat pe cele existente. Pericolul de care vorbeam este a considera că <strong>ar exista vreun alt mod</strong> de a împlini porunca iubirii decât acela de a respecta decalogul. Vedem asemenea judecăţi în care se invocă iubirea pentru justificarea strâmbătăţii. “Noi, ortodocşii, îi iubim pe fraţii noştri greco-catolici, de aceea le luăm un pic lăcaşurile şi nu vrem să le dăm înapoi, ca să avem grijă de ele” sau “iubesc o altă femeie, de aceea divorţez de cea actuală. Dumnezeu, care este iubire, a generat acest sentiment pe care îl simt, de aceea ceea ce fac e normal” ori “nu contează în ce fel Îi aducem laudă, nici cum respectăm prescripţiile rituale, din moment ce Îl iubim pe Domnul”, sau, încă şi mai grav “nu contează că noi credem într-un fel, iar adventiştii şi musulmanii în alt fel, din moment ce ne închinăm aceluiaşi Dumnezeu pe care Îl iubim toţi”.
Cât fariseism al iubirii avem aici ! Fals şi tristeţe ! Vai de asemenea suflete ! Nu te poţi mântui dacă cu buzele mărturiseşti iubirea, dar încalci, pe rând, poruncile Părintelui nostru !
Bucureşti, 17 ianuarie 2010
Regnabit 